BLACK SABBATH

         BLACK SABBATH este o trupa britanica de heavy-metal originara din Birmingham. Formatia originala include pe Ozzy Osbourne(voce), Tony Iommi(chitara), Terence “Geezer” Butler(bass) si Bill Ward(tobe). Aceasta formatie este aceeasi ca cea din 2007, desi au avut loc modificari intre timp. Black Sabbath raman o infleunta decisiva in genul in care acestia au ajutat la creare.
         Black Sabbath a fost formata in Aston, Birmigham, Anglia in 1966, sub numele “Polka Tulk Blues Band”, ulterior numindu-se "Earth", cantand blues rock si hard rock. Iommi a parasit Earth/Black Sabbath pentru un turneu cu "Jethro Tull". Earth s-a mutat intr-o directie intunecata cand basistul lor, Geezer Butler, un fan al povestilor cu magie neagra a lui Dennis Wheatley, a scris o melodie cu tema oculta, intitulata “Black Sabbath”. Cand trupa a fost confundata in mod repetat cu o alta formatie locala numita tot Earth, ei au adoptat numele melodiei ca numele formatiei.
         Grupul si-a descoperit sunetul caracteristic aproape ca prin accident. Cand formatia repeta in studioul situat peste strada de un cinema ce intamplar in acea perioada rula un film horror, Osbourne isi aduce aminte cum Butler a remacat cum oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru a fi speriati. Trupa a inceput sa scrie in mod voit melodii intunecate, in incercarea de a fi raspunsul muzicii la filmele horror si o rebeliune impotriva muzicii pop vesele din anii ’60.
         Cu noul sunet heavy, trupa a avut success inca de la inceput, cu albumul de debut “Black Sabbath”, lansat pe 13 februarie 1970. Urmatorul lor album, “Paranoid”, lansat tot in 1970, a atras si mai mult atentia asupra lor in Statele Unite si Marea Britanie. Black Sabbath a scos al 3-lea lor album in 1970, “Master of Reality”. Acesta a fost primul material Sabbath ce avea un numar significant de material acustic. Acestia au adaugat elemente muzicale pana cand trupa a lansat “Black Sabbath, Vol. 4” in 1972, considerat cel mai matur album curent al lor.
         In 1973, grupul era unul din cele mai cunoscute formatii heavy metal din lume, fiind atractie majora in concerte. Urmatorul album, “Sabbath Bloody Sabbath”, a gasit grupul lucrand cu claparul de la “Yes”, Rick Wakeman. In acest timp, trupa era grav dependenta de droguri, Osbourne si Ward luand LSD in fiecare zi pentru 2 ani. Trupa suferea insa si de probleme de management. In ciuda problemelor, “Sabotage” a fost lansat in 1975 cu succes. Totusi, problemele cu drogurile, continuele experimente muzicale, mediul mereu schimbator al scenei rock si probleme interioare ale trupei afectau stabilitatea acesteia. “Technical Ecstasy”, lansat in 1976, s-a dovedit a fi un esec comercial.
         Albumul continea orcheste simfonice, sintetizatoare, precum si vocea tobosarului Bill Ward, datoarata unei plecari scurte a lui Osbourne in cadrul inregistrarilor. Dupa turneul din 1977, Ozzy Osbourne a incetat sa mai vina la repetitii si membrii ramasi ai formatiei au inregistrat cateva melodii cu Dave Walker, fost la "Savoy Brown". Osbourne s-a intors la formatie anterior lansarii albumului “Never say die!”, din 1978. De departe cel mai experimental album, acesta continea elemente din numeroase genuri. Ca si precedentul album, vanzarile sale au fost slabe.
         Datorita conflictelor interne si a evidentei lipse de angajament, Ozzy Osbourne a fost rugat sa paraseasca formatia in 1979. Acesta a fost inlocuit cu fostul solist de la “Rainbow”, Ronnie James Dio. Nou album, si primul cu Ronnie James Dio, “Heaven and Hell”, s-a dovedit a fi revitalizant pentru trupa, cu locuri in topuri atingandu-le pe cele din anul ’75. Iin acel turneu, pentru promovarea albumlui, in care Dio a popularizat gestul “mano cornuta”, ce a devenit de atunci un simbol al heavy-metalului in general. Albumul a marcat si includerea claparului Geoff Nichols ca membru oficial.
         De asemenea, in timpul turneului, Bill Ward a parasit formatia datorita moivelor personale (ambii parinti au murit intr-un timp scurt , Ward luptandu-se si cu alcoolismul si alte adictii). La tobe a fost adus Vinny Appice pentru a completa turneul si pentru inregistrarea noului album, “Mob Rules”, in care numele melodiei care da titlul albumului a aparut in filmul “Heavy Metal”. Lansarea neautorizata a albumului din 1980 “Live at last”(inregistrat in perioada Ozzy Osbourne) a fortat trupa sa lanseze un album live, intitulat “Live Evil”.
         Totusi, in timpul mixarii “Live Evil”, problemele interne si acuzatiile reciproce au dus la plecarea lui Dio si a lui Appice, pentru a forma “Dio”. Bill Ward s-a intors ca tobosar si Ian Gillan de la “Deep Purple” a devenit noua voce Sabbath. Noua formula a inregistrat albumul “Born Again”, dar Bill Ward s-a retras din nou din trupa inainte de turneu, fiind inlocuit de Bev Bevan de la “Electric Light Orchestra”. Desi albumul a devenit surprinzatori unul din cele mai de succes albume curente, lucrurile nu au rezistat, pentru ca Ian Gillan a parasit formatia pentru a se reuni cu “Deep Purple”.

         Bill Ward s-a intors inca o data, iar angajarea noului vocal, David Donato a fost official anuntata in 1984. Totusi, dupa 6 luni de repetitii, David Donato a fost concediat. In acest moment, desele schimbari in componenta, succesul lui Osbourne in cariera solo si criticile au pus trupa in umbra lui Osbourne. Membrul fondator Geezer Butler a parasit formatia si a format “Geezer Butler Band” ce s-a sfarsit fara a lansa un album. Formatia originala s-a reunit pentru un show de 3 ore la “Live Aid” in 1985. Dupa aceasta, Tony Iommi a decis sa inregistreze un album solo, cerandu-i ajutorul claparului Geoff Nicholls si a solistului Glenn Hughes, fost la “Deep Purple” si “Trapeze”. Tony Iommi s-a logodit cu faimoasa vedeta heavy metal Lita Ford si i-a cerut ajutorul basistului trupei acesteia – Dave “The Beast” Spitz si a tobosarului Eric Singer. Totusi, presiuni din partea casei de discuri a cauzat ca albumul “Seventh Star” sa fie lansat ca “Black Sabbath featuring Tony Iommi”.
         Inainte de turneul “Seventh Star” din 1986, Glenn Hughes a fost implicat intr-o incaierare, pierzandu-si vocea datorita unui cheag de sange la gat. Un necunoscut cantaret american, Ray Gillen a fost adus pentru a-l inlocui si a termina turneul. Moralul trupei era ridicat in momentul inceperii inregistrarii la “The Eternal Idol”, la care fostul tobosar Bev Bevan s-a intors ca percutionist, iar un bassist secund, Bob Daisley a fost de asemenea implicat, dar noul Black Sabbath a trecut printr-o serie devastatoare de catastrofe financiare si de management, datorita in principal proastei utilizari a unor studiouri scumpe pentru inregistrari.
         Ca effect, Ray Gillen a parasit formatia in timpul inregistrarilor. A fost adus Tony Martin, fost la “The Alliance” pentru a reinregistra melodiile cantate de Gillen de pe “Eternal Idol”, albumul fiind lansat intr-un sfarsit. Tony Martin s-a dovedit a fi solistul perfect pentru revitalizata Black Sabbath. Dupa inregistrarea albumului “The Eternal Idol”, majoritatea formatiei s-a destramat, ramand doar Iommi, Martin si Nicholls. Acestia l-au recrutat oe bassistul Jo Burt si fostul tobosar al formatiei “Clash”, Terry Chimes pentru scurtul turneu “Eternal Idol” in 1987.
         Pana in 1988, totusi, stabilitatea formatiei s-a intors, cu Tony Martin si Geoff Nicholls precum si inrolarea lui Cozy Powell, inlocuitorul lui Terry Chimes. Powell, un tobosar legendar, a avut success cu propria trupa, dar si cu “Rainbow”, “Whitesnake” si multe altele. Cu bassistul Laurence Cottle in locul lui Jo Burt, Sabbath a scos “Hedless Cross” in 1989, cel mai satanic si ocult album pana in prezent. Albumul a fost bine primit de critici. Dupa “Headless Cross”, Laurence Cottle a fost inlocuit de veteranul basist Neil Murray. Sabbath a lansat ce pentru multi fani este cel mai bun album din era Martin, “Tyr”, in 1990.
         Grupul a fost in turneu in ’90 si ’91 in suportul albumului “Tyr”. Tomy Iommi a hotarat reunirea formatiei din anii ’80. Membrul fondator Geezer Butler, impreuna cu Ronnie James Dio si Vinny Appice, s-au reunit din nou cu Tomy Iommi si impreuna au inregistrat “Dehumanizer”. Sustinand concerte pentru un public numeros, reinviata Sabbath a cunoscut din nou succesul cu albumul “Dehumanizer” si turneul de dupa. Era timpul in care Osbourne isi anunta retragerea din turnee si a propus ca Sabbath sa ii deschida ultimele 2 show-uri de la “Costa Mesa”. Dio a refizat sa participle pentru ca, simtea ca Sabbath nu ar trebui redusa sa cante intr-un act de deschidere. Totusi, Iommi, Butler si Appice au fost de acord sa apara fara el. Dio a parasit formatia si s-a reintors la formatia sa, iar Rob Halford, solistul lui Judas Priest a fost adus doar pentru acest eveniment.
         Originalul Black Sabbath, incluzandu-l pe Bill Ward s-a reunit in ce-a de-a doua noapte, pe 15 noiembrie 1992, cantand 4 melodii. Osbourne a decis sa nu se retraga, iar contractele erau deja pregatite pentru un nou album si turneu pentru originala Black Sabbath, dar Osbourne a decis in ultimul moment ca nu doreste sa faca asta. Dupa plecarea lui Dio, Vinny Appice a fost inlocuit de tobosarul fost la “Rainbow”, Bobby Rondinelli. Solistul Tony Martin si claparul Geoff Nicholls s-a intors la formatie si Black Sabbath a inregistrat “Cross Purposes” si “Cross Purposes Live”, lansat in sfarsitul anului 1994, dupa ce Bobby Rondinelli a parasit formatia in mijlocul turneului.
         Inlocuitorul acestuia pentru sfarsitul turneului, a fost, surprinzator, tobosarul fondator al Black Sabbath-ului, Bill Ward. Dupa turneu, Ward si Butler au parasit din nou formatia. O alta reuniune s-a realizat in 1995. De aceasta data, era “Tyr” isi va uni din nou fortele, cand tobosarul Cozy Powell si basistul Neil Murray li s-au alaturat lui Iommi, Martin si Nicholls pentru “Forbidden”. Dupa inregistrarea albumului, Powell a parasit formatia, fiind inlocuit de Bobby Rondinelli. Dupa lansarea cu succes a Ozzfest-ului lui Ozzy Osburne, acesta s-a reunit cu Iommi si Butler, pentru a reforma originalul Black Sabbath. Inca nu au scos un nou album, desi au cantat o noua melodie - “Scary Dreams”.

Wikipedia.org

.